luni, 4 aprilie 2011

Degustari de vinuri in Stellenbosch- Cape Town,




Pentru ca ma pregatesc pentru o noua calatorie ce include in program si degustari de vinuri, mi-am amintit ca pe cea din Africa de Sud nu am pvestit-o, hmmm ……s-a intamplat acum ceva timp in urma. Am fost in Africa de Sud, cumva pot sa spun ca am fost acasa, pentru cine nu stie Africa de Sud a fost tara mea adoptiva pentru ani buni. Numesc aceasta minunata tara, acasa, pentru ca inca sufletul imi este acolo, ca si vorba Pshihologului Midge Noble – “Home is where your heart is” – de fapt titlu unei carti bazata pe o poveste adevarata despre speranta, iubire, etc…lucruri serioase de altfel. Dupa ce mult timp am incercat sa conving lumea sa viziteze aceasta tara, am reusit de mi-am convins bunii prieteni cu care mergem in vacante de multi ani, de fapt mai bine spus ca i-am terorizat psihic pana au cedat si astfel am petrecut 3 saptamani de VIS, organizatorul fiind eu, ca in mai toate vacantele. In partea de organizare a intrat si vizita la vinariile din Cape Town. Trebuie sa recunosc ca sunt pasionata insa nu sunt o cunascatoare a acestei licori, o amatoare care respecta faptul ca bea vin este o arta, deci sa nu va asteptati sa va spun cupajul, structura, buchetul, tenta, etc. M-am straduit, la un curs despre vinuri sa descopar aromele de inceput, cele care se simt si dupa gustatul in sine, insa, din pacate, nu am reusit sa fac mare lucru. Am nevoie de mult antrenament. Am invatat ca trebuie sa ma uit la pahare (cupa paharului care poate nu ma credeti dar conteaza mult), sa fiu relaxata, sa ma concentrez cand trebuie etc. De la acest curs nu cred ca a mai existat data sa beau vin din altfel de pahare decat cele potrivite. Vinul rosu se serveste din decantoare in pahare mari, “grase” cu gura ingusta – pentru ca aroma este foarte bogata , cel alb- se serveste in pahare tip lalea iar cel spumant in pahare inalte si inguste cu gura mica pentru a impiedica pierderea aromei foarte repede, etc. Nu trebuie sa fie pahare Riedel, Villeroi & Boch sau nu stiu ce alta fita, nu ca as tusi daca le-as avea, dar costa mult prea mult si sunt inca mica.Temperatura este foarte importanta, vinul rosu se serveste la o temperatura intre 16-17 grade si cel alb intre 6-12 grade.

Claritatea si coloarea vinului este un element ce trebuie bine analizat (exact ca la diamante) si de asemenea asocierea cu felul de mancare servit, in general - vinurile albe seci si demiseci merg cu legume,peste, pui , curcan.Cele dulci merg la desert cu branza , fructe si diverse deserturi. Cele rosii merg cu vanat, vita, carne afumata - am sa cer mai multe datalii profesionistilor adevarati cum ar fi Catalin Paduraru ( www.evionetca.ro), Simona Mardare, avem oameni foarte bine pregatiti in domeniu.

Am pornit cu sufletul mic, mic de emotii, la prima vinarie – Takara, de fapt este si o olivarie, pentru ca printre vita de vie nobila erau si maslini, desteapta treaba, nu? Vinurile albe sunt splendide, le-am gasit foarte usoare, Takara Elgin Sauvignon Blanc si Takara Zordenaam Chardonnay, are multe premii internationale atat pentru vinul alb cat si pentru cel rosu, este o locatie spectaculoasa, ca toate cele vizitate de fapt.

Vinurile de aici fac parte din meniurile retelei de restaurante Nobu al celebrului bucatar Nobuyuki – cu specific japonez fusion (folosind ingrediente sud americane), a deschis in multe orase a lumii avand un success binemeritat, mai aproape de noi este in Budapesta, la noi poate in urmatorul veac….



Apoi am intrat in Franschoek – “Coltul Francez “– au locuit nume ca Francois Du Plessis – capitanul echipei de criket al Africii de Sud, Malherbe – poet francez, J.Joubert – scriitor.Peisajul acestui oras este inconjurat de muntii cu acelasi nume, este vestit pentru restaurantele de calitate, productia de vin spumant si vin rosu, prima pe care am vizitat-o si unde am avut minunata ocazie de a vedea cum se taie gatul sticlei cu sabia a fost Haute Gabriere, vinul se numeste Pierre Jourdan – cuvee brut.


Aceasta metoda beneinteles fiind franceza, frumosul gest l-a facut managerul PR al locatiei, o doamna de altfel cum bine se poate observa si in poza. Sticla am devorat-o impreuna cu prietenii si cu a seama de turisti ca si noi care s-au nimerit acolo. Dopul este la mine, pe un suport special facut, si cred ca mi se cuvenea pentru ca eu i-am convins sa faca show-ul
ad hoc, in afara programului.



Tot acolo este si un restaurant cu specific international foarte bun, pe care vi-l recomand cu caldura.
Urmatoarea locatie a fost Grande Provence – nici nu stiu de unde sa incep povestea acestei locatii, are o gradina care iti taie rasuflarea,



arhitectura cladirii este tipic Sud Africana, cu expozitie de arta si hotel restaurant.



Degustarile se fac impreuna cu recomandarile culinare, vinurile care se produc aici sunt Shiraz, Cabernet Sauvignon, Pinoit Noir – pentru gustul meu fiind prea grele. Vinul alb, Sauvignon Blanc a fost deosebit – usor acidulat si fructat, il recomand cu drag, stiu ca mi-am cumparat 3 sticle.



Din pacate excursia s-a terminat mai repede decat am planificat deoarece partenerii mei de expeditie au ingurgitat vinurile in loc sa deguste, ….tura viitoare stau cu ochii pe ei, si sper sa vizitez mai multe crame. In drum spre Cape am oprit pentru cateva minute la inchisoarea de unde a fost eliberat Nelson Mandela in 1990……



Un comentariu:

  1. am fost acolo! va doresc la toti sa aveti posibilitatea sa ajungeti. in afara de faptul ca este un peisaj de vis, oamenii aceeia stiu sa faca happy un turist! bafta

    RăspundețiȘtergere